A fi imitatoare în pictură? De obicei, sună ca un reproș, dar pentru mine este, dimpotrivă, un instrument prețios care îmi poate extinde gama creativă.
Dacă ați arunca o privire la mine acasă dimineața devreme, pe la ora șase, m-ați găsi, probabil, aplecată deasupra șevaletului, încercând să repet tușele create de un alt artist. Plagiat? Nu! Este ritualul meu de dimineață, o practică specială.
Am mai scris odată despre cât de folositor este să copiezi literal lucrările altora. Este una dintre cele mai eficiente metode pe care le-am descoperit pentru a-mi perfecționa tehnica. Mă „dizolv” parcă în stilul altui artist, încercând să-i înțeleg tehnica și intențiile.
De când am început să „copiez” în fiecare dimineață — chiar înainte de a-mi verifica e-mailul — am încercat să lucrez cu reproduceri, schițe și pânze. Pictez pe pânză, nu pe tabletă, deoarece așa mă simt mai aproape de procesul autentic de creație. Poate nu e perfect, dar practica zilnică este întotdeauna mai bună decât încercările rare.
Sunt zile în care am întâlniri programate devreme, dar chiar și atunci îmi setez alarma cu zece minute mai devreme pentru a nu rata acest exercițiu de dimineață. Experiența m-a învățat: dacă vreau să obțin ceva, trebuie să mă ocup de asta de dimineață, altfel pur și simplu nu se va întâmpla.
Și iată de ce îmi place acest obicei. Copierea mă ajută să înțeleg mai bine compoziția și tehnica. Odată am copiat o parte dintr-un manual de pictură — un fel de ghid de stiluri și tehnici. A fost o activitate interesantă, chiar dacă stilul autorului era complet diferit de al meu, și nu intenționam să-l preiau în totalitate. Însă această practică m-a ajutat să apreciez abordări noi, de exemplu, în combinațiile de culori, pe care în mod normal nu le-aș fi folosit.
Copierea mă ajută, de asemenea, să absorb stilul artiștilor pe care îi admir. Este ca gama pentru un muzician — uneori te poți plictisi de repetiție, dar rezultatul merită. Fiecare linie, fiecare tușă dezvăluie ceva nou și îmi permite să văd structura internă a lucrării, să-i simt ritmul. Uneori, pe parcurs, apare chiar o senzație aparte, ca și cum aș stabili o legătură cu artistul al cărui stil îl repet.
În plus, copierea mă ajută să ating obiective artistice concrete. Odată am copiat o scenă dintr-o pictură care m-a impresionat prin atmosferă. În acest proces, am realizat că, deși inițial eram impresionată de tehnică, unele detalii mi se păreau prea complicate. Dar artistul, a cărui lucrare o copiam, reda excelent lumina și umbrele și știa când să estompeze contrastul și când să-l accentueze — și am învățat acest truc de la el.
Cu toții am învățat să desenăm imitând. La început observam cum desenează adulții, apoi încercam să repetăm mișcările și liniile lor. Nu-i așa că este natural?
------------------------
Text de referință și inspirație din Daphne Gray-Grant www.publicationcoach.com
Comentarii
Trimiteți un comentariu