„De ce se schimbau epocile în artă? Privire prin prisma tubului de vopsea și a revoluțiilor
Istoria artei pentru cei mereu pe fugă: vă voi spune totul în timp ce vă savurați cafeaua! PARTEA 3
De ce se schimbau epocile în arta plastică așa constant? De ce artiștii nu puteau să se oprească la un singur stil?
Imaginați-vă: toți rămâneau în Renaștere, pictau ca Rafael — Madone perfect netede, toate blânde și liniștite. Dar nu, cineva mereu spunea: «Dar ce-ar fi să încercăm din ochi, pe întuneric, și cu ochii închiși!» — și așa a apărut cubismul. 🙂
Dacă e să fim serioși, fiecare stil în pictură nu s-a schimbat fără motiv. De exemplu, a avut loc o revoluție — și arta era imediat acolo! Eugène Delacroix s-a apucat imediat să picteze «Libertatea conducând poporul», pentru că trebuia să compenseze cumva cozile nesfârșite la pâine. De fapt, dacă ar fi trăit în zilele noastre, ar fi avut cu siguranță un blog numit «Libertatea pe care o meritați!» cu un tutorial despre steaguri impresionante. 🙂
Sau să luăm impresioniștii. Oamenii erau atât de obosiți de arta academică, încât nu mai vedeau diferența între un studiu și o lucrare terminată. «Monet, ce sunt petele acelea?» — «Nu sunt pete, sunt *impresii*!» Au început pur și simplu să picteze în stilul «mai întâi pictez în cinci minute, iar apoi fiecare vede ce vrea». De altfel, așa văd și angajații din birouri munca lor în zilele de vineri.
Și, bineînțeles, tehnologia și-a pus amprenta. Au inventat tubul de vopsea — și Van Gogh l-a luat imediat la peisaj, pentru că pe tub scria cu litere mici: «Acum natura este accesibilă pentru toată lumea». 🙂 Înainte, pictura era ca livrarea de sushi — trebuia comandată în atelier, dar acum — iei tubul și creezi oriunde!
Și, desigur, nu a lipsit aportul geniilor care pur și simplu nu puteau sta liniștiți. A apărut, de exemplu, Picasso și a zis: «Și dacă aș desena o persoană sub formă de acordeon? Doar pentru că pot!» Publicul întâi s-a luat cu mâinile de cap, unii au sugerat chiar să fie chemat un medic, dar în cele din urmă toți s-au obișnuit, iar cubismul a devenit la fel de clasic ca o pictură în ramă de la IKEA.
Așa s-a întâmplat că epocile în pictură se schimbau din cauza evenimentelor istorice, a oboselii față de vechi, a progresului tehnologic și, desigur, a artiștilor geniali, care nu se puteau abține să nu întoarcă arta cu susul în jos. Cum se spune, «istoria se repetă»: la început, noile curente sunt luate în râs, apoi sunt atârnate în expoziții, și în final sunt vândute pentru milioane.
----------------------
Istoria artei pentru cei mereu pe fugă: vă voi spune totul în timp ce vă savurați cafeaua! © 2024 Galina Vindalovskaia sub licența CC BY-NC-ND 4.0.
---------------------
Ilustrații: autoportret Eugène Delacroix, Sursa Wikipedia
Comentarii
Trimiteți un comentariu