Istoria artei pentru cei care sunt mereu pe fugă: vă povestesc totul în timp ce vă beți cafeaua! PARTEA 2.
De obicei, ne gândim la muzee mari și galerii, unde tablourile atârnă în rame aurii și sunt luminate cu o lumină blândă. Iar în aceste rame găsim fie un peisaj italian melancolic, fie un portret sumbru în stilul „m-au pus să stau pe acest scaun trei ore și să nu mă mișc.” Aceasta este „clasicul”! 🙂
Ne imaginăm imediat capodoperele celebre: peisaje clasice, portrete, naturi statice și, bineînțeles, nume precum Leonardo da Vinci sau Rembrandt. Așa arată clasicismul în pictură, pentru care biletele de expoziție nu sunt ieftine, iar dacă ajungi acolo, te simți deja cunoscător și iubitor de artă – și primești tot respectul pentru asta.
Noi suntem convinși că adevărata artă e doar cea expusă. Dacă ai ajuns acolo, gata, ești intelectual, ai luat nota la artă și respectul pe viață. 🙂
Pare că pictura a fost mereu așa, dar asta ne ridică multe întrebări.
Prima întrebare: cum s-a întâmplat că arta a ajuns să aibă tocmai această formă? Există un set de convenții cu care ne-am obișnuit să asociem pictura, cum ar fi lucrările monumentale, scenele biblice sau istorice.
A doua întrebare: cine a inventat, de fapt, ideea de a picta tablouri? Când pregăteam această prelegere, nu mi-a venit în minte nimic altceva decât o glumă: „Stau la un pub Leonardo, Michelangelo și Rafael, și cineva le spune: „Ce faceți aici? Mergeți și creați capodopere, că ele nu se vor picta singure.” Dar, bineînțeles, lucrurile au fost puțin altfel. Vom descoperi exact cum.
Și, în final, a treia întrebare: când s-a terminat arta clasică, dacă s-a terminat vreodată?
Uneori pare că doar... s-a schimbat. Nu mai avem „Mona Lisa”, dar avem graffiti pe garaj – cum se spune, și arta vrea să iasă la aer curat. 🙂
Astăzi, totul se schimbă: în loc de pânză, avem ecranul; în loc de pensulă, avem stylus-ul. Unii ar spune: „Asta nu mai e artă!” Dar noi știm că important este să fie în ramă și la expoziție. 🙂 Unii ar putea spune că asta nu e artă, dar dacă o poți publica pe Instagram, cine poate contrazice?
Uneori ne gândim la asta. Pare că arta evoluează constant, dar, în același timp, unii vorbesc despre o criză a artei. Sau poate e doar o evoluție – de la clasic la abstract, de la avangardă la pop-art, și acum la arta digitală? Este o continuare firească sau o înlocuire? Sau poate toate aceste stiluri coexistă pașnic? Vom discuta și despre asta.
Iar acest domn din portret, cine credeți că este? Desigur, Rembrandt! Nu există artă clasică fără o beretă și o privire pătrunzătoare! 🙂
Ilustrație „Autoportret cu ochi umbriți”, sursa Wikipedia.
-----------------------
Istoria artei pentru cei care se grăbesc mereu: îți voi spune totul în timp ce îți bei cafeaua! © 2024 Galina Vindalovskaya licențiat sub CC BY-NC-ND 4.0.
Comentarii
Trimiteți un comentariu