Prieteni, astăzi, în studioul revistei 'Avangard Blogosferei', avem oaspete deosebit, o personalitate creativă, arhitect, artist și blogger, Galina Vindalovskaia. Ea administrează un blog foarte interesant intitulat 'Apa în culori - Galina Vindalovskaia', conținutul căruia inspiră la fapte creative.
— Galina, bună ziua! În opinia mea, talentul unui artist poate fi natural și nu este neapărat să învețe acest domeniu; poate apărea în oricare etapă a vieții unui individ, parcă din nicăieri. La ce dintre cele două, arhitectură sau artă, ați observat pentru prima dată talentul dvs.? Unde v-ați format și lucrat? A fost o alegere personală sau a fost influențată de părinți?"
— Ați abordat o întrebare destul de amplă despre talent și pricepere în cazul unei persoane creative, ceea ce se aplică nu doar artiștilor. Nu știu dacă voi putea să răspund pe larg în cadrul acestui interviu.
În primul rând, o persoană trebuie să dezvolte o pasiune pentru creație. Aceasta poate fi poezia, muzica sau pictura. După ce și-a stabilit prioritățile în domeniul creației, persoana trebuie să urmărească dezvoltarea abilităților în această sferă.
Pentru mine, desigur, pictura este mai apropiată, așa că mă voi concentra asupra ei. Cred că pentru a obține rezultate în acest domeniu, este necesar să urmezi cursuri specializate și să studiezi o varietate de subiecte, cum ar fi istoria picturii, tehnici de desen și pictură, anatomia umană, a animalelor și a altor subiecte asemănătoare.
Doar prin muncă grea și dedicată, cineva poate deveni un artist. În ceea ce privește talentul, adevăratul talent apare nu prea des, precum Michelangelo sau Raphael. Talentul principal constă în munca constantă și meticuloasă a artistului.
- Poate cineva să se apuce de pictură la orice vârstă?
— De ce ați decis să creați propriul blog, ce v-a inspirat sau ce idei v-au determinat să faceți asta? Care este scopul acestuia pentru dvs.?
— Voi răspunde foarte succint, chiar dacă acesta este motivul principal care m-a motivat să țin un blog. Prin intermediul blogului meu, comunic cu oamenii. Observ viața, ideile și aspirațiile lor. Astfel, hrănesc laboratorul meu creativ. Trăim printre oameni inteligenți, mai puțin inteligenți, veseli, plictisitori, creativi, lacomi, materialiști, spirituali... Comunicarea directă cu oamenii mă ajută să-i înțeleg mai bine.
Orice personalitate creativă aspiră să se exprime. Dacă nu își găsește împlinirea doar în pictură, mulți scriu muzică sau poezie. Pentru mine, blogul meu reprezintă o oportunitate suplimentară de autoexprimare, dar într-o formă de comunicare cu abonații mei.
În plus, prin intermediul blogului, am reușit să structurez munca mea creativă. Și, de fapt, prezint un sistem. Un sistem de gândire, creație și învățare. Învăț mereu, iar pentru mine este o onoare să comunic și să învăț de la artiști acvareliști talentați. La fel, simt nevoia de a împărtăși propriile mele realizări. Prin blog, împărtășesc și arăt propria mea experiență, plină de sentimente și emoții. Și sunt fericită când primesc feedback de la urmăritorii mei.
Prin statisticile de acces pe blog, observ că gândurile și reflecțiile mele sunt interesante pentru oameni.
Și, așa cum ați ghicit deja din numele domeniului și al blogului meu, doresc să atrag atenția asupra acvarelei ca tehnică. Este una dintre cele mai complexe tehnici de realizare a artei. Nu poți să o acoperi sau să o ștergi. Acvarela recunoaște doar sunetul sincer al notelor pure, într-o singură respirație proaspătă și minunată.
A cuceri acvarela este un vis al multora. Și ea nu este ușor de abordat. Te provoacă, te atrage și apoi se retrage, promițând să-ți ofere plăcere și să-ți satisfacă dorințele, să-ți dăruiască bucurie și tandrețe. Sari din stânca însorită în marea rece și limpede... te plimbi prin grădina umbroasă... inspiri aroma florilor proaspete, atingând petalele delicate și tremurătoare... valsezi și fredonezi... și visezi la reciprocitate.
A spune o poveste - iar o pictură este întotdeauna o poveste - și a păstra subtilitatea nuanțelor și transparența hârtiei... asta fac artiștii acvareliști. Te introduc într-o lume înfloritoare a acvarelei, subtilă și evazivă.
Și dacă te îndrăgostești de acvarelă... și e imposibil să nu o faci... atunci este o iubire pentru tot restul vieții, profundă și pasională.
— Văd că pe blogul dvs. vindeți picturi: este blogul un mijloc de a vă realiza și de a vinde gândurile și ideile dvs.?
— Aș sugera să schimbăm ordinea întrebărilor. Picturile pe care le desenez sunt, în primul rând, expresii ale mele. Le expun și apoi le urmăresc. Astfel, doar lucrările care sunt bine gândite, care îmi plac deja și care pot plăcea și unui public mai larg ajung pe platforma de vânzare.
Încă simt o umbră de tristețe atunci când vând oricare dintre picturile mele. Dar orice artist nu poate picta doar pentru el însuși, așa că tablourile trebuie să fie vândute.
— De ce ați decis să creați propriul blog, ce v-a inspirat sau ce idei v-au determinat să faceți asta? Care este scopul acestuia pentru dvs.?
— Voi răspunde foarte succint, chiar dacă acesta este motivul principal care m-a motivat să țin un blog. Prin intermediul blogului meu, comunic cu oamenii. Observ viața, ideile și aspirațiile lor. Astfel, hrănesc laboratorul meu creativ. Trăim printre oameni inteligenți, mai puțin inteligenți, veseli, plictisitori, creativi, lacomi, materialiști, spirituali... Comunicarea directă cu oamenii mă ajută să-i înțeleg mai bine.
Orice personalitate creativă aspiră să se exprime. Dacă nu își găsește împlinirea doar în pictură, mulți scriu muzică sau poezie. Pentru mine, blogul meu reprezintă o oportunitate suplimentară de autoexprimare, dar într-o formă de comunicare cu abonații mei.
În plus, prin intermediul blogului, am reușit să structurez munca mea creativă. Și, de fapt, prezint un sistem. Un sistem de gândire, creație și învățare. Învăț mereu, iar pentru mine este o onoare să comunic și să învăț de la artiști acvareliști talentați. La fel, simt nevoia de a împărtăși propriile mele realizări. Prin blog, împărtășesc și arăt propria mea experiență, plină de sentimente și emoții. Și sunt fericită când primesc feedback de la urmăritorii mei.
Prin statisticile de acces pe blog, observ că gândurile și reflecțiile mele sunt interesante pentru oameni.
Și, așa cum ați ghicit deja din numele domeniului și al blogului meu, doresc să atrag atenția asupra acvarelei ca tehnică. Este una dintre cele mai complexe tehnici de realizare a artei. Nu poți să o acoperi sau să o ștergi. Acvarela recunoaște doar sunetul sincer al notelor pure, într-o singură respirație proaspătă și minunată.
A cuceri acvarela este un vis al multora. Și ea nu este ușor de abordat. Te provoacă, te atrage și apoi se retrage, promițând să-ți ofere plăcere și să-ți satisfacă dorințele, să-ți dăruiască bucurie și tandrețe. Sari din stânca însorită în marea rece și limpede... te plimbi prin grădina umbroasă... inspiri aroma florilor proaspete, atingând petalele delicate și tremurătoare... valsezi și fredonezi... și visezi la reciprocitate.
A spune o poveste - iar o pictură este întotdeauna o poveste - și a păstra subtilitatea nuanțelor și transparența hârtiei... asta fac artiștii acvareliști. Te introduc într-o lume înfloritoare a acvarelei, subtilă și evazivă.
Și dacă te îndrăgostești de acvarelă... și e imposibil să nu o faci... atunci este o iubire pentru tot restul vieții, profundă și pasională.
— Văd că pe blogul dvs. vindeți picturi: este blogul un mijloc de a vă realiza și de a vinde gândurile și ideile dvs.?
— Aș sugera să schimbăm ordinea întrebărilor. Picturile pe care le desenez sunt, în primul rând, expresii ale mele. Le expun și apoi le urmăresc. Astfel, doar lucrările care sunt bine gândite, care îmi plac deja și care pot plăcea și unui public mai larg ajung pe platforma de vânzare.
Încă simt o umbră de tristețe atunci când vând oricare dintre picturile mele. Dar orice artist nu poate picta doar pentru el însuși, așa că tablourile trebuie să fie vândute.
— Am remarcat și eu ceva: de ce nu v-ați înregistrat un domeniu pentru blogul dvs., de ce nu ați găzduit blogul pe un server separat, sau doriți să economisiți pe acest plan?
— Întrebarea inversă ar fi "pentru ce?" Știți, atunci când cineva îmi prezintă în mod rezonabil argumentele "pentru ce", sunt dispusă să iau în considerare această direcție. Până în prezent, tot ce văd sunt doar stereotipuri în această privință. Este ca și cum cineva ar spune "se crede că..."
Da, există opinii că este necesar un server separat. Prefer să dezvolt mai întâi această întrebare. Cine are această opinie? Cui îi este necesar un server separat? "Separat" înseamnă... separat de cine, separat de ce? Și, de fapt, despre ce este întrebarea dvs.?
- Cum vă mențineți forma fizică?
— Nu voi fi categorică în preferințele mele, dar cred că multe femei mă înțeleg. Să stai în loc să stai în picioare, să te întinzi în loc să stai pe scaun. Canapeaua în loc de banda de alergare. Somn prelungit. Cafea fierbinte.
- Galina, ce înseamnă pentru tine riscul asociat cu implementarea de noi idei?
— Când mă implic într-un proiect nou, nu știu în avans ce cale să aleg, este dificil să prevăd ce este "corect" și ce este "incorect". Nu îmi este frică să fac greșeli, posibilele eșecuri nu mă opresc. Nu este pentru că sunt o "doamnă de fier". Pur și simplu, știu cum să analizez propriile greșeli, ceea ce îmi conferă încredere în viitor. Toate acuarelele au trecut prin mintea și inima mea. Este vorba despre sinceritate și calitate.
— Galina, vă mulțumesc pentru răspunsurile cuprinzătoare la întrebările puse! Vă doresc noroc și succes în creație!
— Galina, bună ziua! În opinia mea, talentul unui artist poate fi natural și nu este neapărat să învețe acest domeniu; poate apărea în oricare etapă a vieții unui individ, parcă din nicăieri. La ce dintre cele două, arhitectură sau artă, ați observat pentru prima dată talentul dvs.? Unde v-ați format și lucrat? A fost o alegere personală sau a fost influențată de părinți?"
— Ați abordat o întrebare destul de amplă despre talent și pricepere în cazul unei persoane creative, ceea ce se aplică nu doar artiștilor. Nu știu dacă voi putea să răspund pe larg în cadrul acestui interviu.
În primul rând, o persoană trebuie să dezvolte o pasiune pentru creație. Aceasta poate fi poezia, muzica sau pictura. După ce și-a stabilit prioritățile în domeniul creației, persoana trebuie să urmărească dezvoltarea abilităților în această sferă.
Pentru mine, desigur, pictura este mai apropiată, așa că mă voi concentra asupra ei. Cred că pentru a obține rezultate în acest domeniu, este necesar să urmezi cursuri specializate și să studiezi o varietate de subiecte, cum ar fi istoria picturii, tehnici de desen și pictură, anatomia umană, a animalelor și a altor subiecte asemănătoare.
Doar prin muncă grea și dedicată, cineva poate deveni un artist. În ceea ce privește talentul, adevăratul talent apare nu prea des, precum Michelangelo sau Raphael. Talentul principal constă în munca constantă și meticuloasă a artistului.
- Poate cineva să se apuce de pictură la orice vârstă?
- Cred că da, cu siguranță. Cel mai important este ceea ce se află în mintea cuiva. Am cunoștințe care au devenit artiști interesanți în vârstă înaintată.
Am absolvit universitatea. Pentru a deveni arhitect, nu puteți să nu studiați serios arta, mai ales desenul. Arhitectura reprezintă implementarea tehnică a viziunilor tale artistice în realitate. Sunt foarte recunoscătoare părinților mei pentru sprijinul lor în studiul picturii.
- Este adevărat că profesia de arhitect este strâns legată de artă? Care este mai importantă pentru dvs., arhitectura sau arta?
Adevărul este că desenul și compoziția fac parte din examenele de admitere și necesită pregătire specială. Adevărul este că programul de studii pentru arhitecți nu durează 5 ani, ci 6 ani. Adevărul este că veți petrece 4 ani sau mai mult în sălile de curs, studiind ghipsuri și natură, inclusiv nuditate, linie după linie, într-o manieră academică. Aceasta include și grafica cu tuș și altele asemenea. Plus toate celelalte materii și bonusurile. Și apoi, pur și simplu, luați o foaie de hârtie, acuarelă și pensulă... și vă relaxați desenând peisaje sau portrete. Este atât de plăcut..
Am absolvit universitatea. Pentru a deveni arhitect, nu puteți să nu studiați serios arta, mai ales desenul. Arhitectura reprezintă implementarea tehnică a viziunilor tale artistice în realitate. Sunt foarte recunoscătoare părinților mei pentru sprijinul lor în studiul picturii.
- Este adevărat că profesia de arhitect este strâns legată de artă? Care este mai importantă pentru dvs., arhitectura sau arta?
Adevărul este că desenul și compoziția fac parte din examenele de admitere și necesită pregătire specială. Adevărul este că programul de studii pentru arhitecți nu durează 5 ani, ci 6 ani. Adevărul este că veți petrece 4 ani sau mai mult în sălile de curs, studiind ghipsuri și natură, inclusiv nuditate, linie după linie, într-o manieră academică. Aceasta include și grafica cu tuș și altele asemenea. Plus toate celelalte materii și bonusurile. Și apoi, pur și simplu, luați o foaie de hârtie, acuarelă și pensulă... și vă relaxați desenând peisaje sau portrete. Este atât de plăcut..
— De ce ați decis să creați propriul blog, ce v-a inspirat sau ce idei v-au determinat să faceți asta? Care este scopul acestuia pentru dvs.?
— Voi răspunde foarte succint, chiar dacă acesta este motivul principal care m-a motivat să țin un blog. Prin intermediul blogului meu, comunic cu oamenii. Observ viața, ideile și aspirațiile lor. Astfel, hrănesc laboratorul meu creativ. Trăim printre oameni inteligenți, mai puțin inteligenți, veseli, plictisitori, creativi, lacomi, materialiști, spirituali... Comunicarea directă cu oamenii mă ajută să-i înțeleg mai bine.
Orice personalitate creativă aspiră să se exprime. Dacă nu își găsește împlinirea doar în pictură, mulți scriu muzică sau poezie. Pentru mine, blogul meu reprezintă o oportunitate suplimentară de autoexprimare, dar într-o formă de comunicare cu abonații mei.
În plus, prin intermediul blogului, am reușit să structurez munca mea creativă. Și, de fapt, prezint un sistem. Un sistem de gândire, creație și învățare. Învăț mereu, iar pentru mine este o onoare să comunic și să învăț de la artiști acvareliști talentați. La fel, simt nevoia de a împărtăși propriile mele realizări. Prin blog, împărtășesc și arăt propria mea experiență, plină de sentimente și emoții. Și sunt fericită când primesc feedback de la urmăritorii mei.
Prin statisticile de acces pe blog, observ că gândurile și reflecțiile mele sunt interesante pentru oameni.
Și, așa cum ați ghicit deja din numele domeniului și al blogului meu, doresc să atrag atenția asupra acvarelei ca tehnică. Este una dintre cele mai complexe tehnici de realizare a artei. Nu poți să o acoperi sau să o ștergi. Acvarela recunoaște doar sunetul sincer al notelor pure, într-o singură respirație proaspătă și minunată.
A cuceri acvarela este un vis al multora. Și ea nu este ușor de abordat. Te provoacă, te atrage și apoi se retrage, promițând să-ți ofere plăcere și să-ți satisfacă dorințele, să-ți dăruiască bucurie și tandrețe. Sari din stânca însorită în marea rece și limpede... te plimbi prin grădina umbroasă... inspiri aroma florilor proaspete, atingând petalele delicate și tremurătoare... valsezi și fredonezi... și visezi la reciprocitate.
A spune o poveste - iar o pictură este întotdeauna o poveste - și a păstra subtilitatea nuanțelor și transparența hârtiei... asta fac artiștii acvareliști. Te introduc într-o lume înfloritoare a acvarelei, subtilă și evazivă.
Și dacă te îndrăgostești de acvarelă... și e imposibil să nu o faci... atunci este o iubire pentru tot restul vieții, profundă și pasională.
— Văd că pe blogul dvs. vindeți picturi: este blogul un mijloc de a vă realiza și de a vinde gândurile și ideile dvs.?
— Aș sugera să schimbăm ordinea întrebărilor. Picturile pe care le desenez sunt, în primul rând, expresii ale mele. Le expun și apoi le urmăresc. Astfel, doar lucrările care sunt bine gândite, care îmi plac deja și care pot plăcea și unui public mai larg ajung pe platforma de vânzare.
Încă simt o umbră de tristețe atunci când vând oricare dintre picturile mele. Dar orice artist nu poate picta doar pentru el însuși, așa că tablourile trebuie să fie vândute.
— De ce ați decis să creați propriul blog, ce v-a inspirat sau ce idei v-au determinat să faceți asta? Care este scopul acestuia pentru dvs.?
— Voi răspunde foarte succint, chiar dacă acesta este motivul principal care m-a motivat să țin un blog. Prin intermediul blogului meu, comunic cu oamenii. Observ viața, ideile și aspirațiile lor. Astfel, hrănesc laboratorul meu creativ. Trăim printre oameni inteligenți, mai puțin inteligenți, veseli, plictisitori, creativi, lacomi, materialiști, spirituali... Comunicarea directă cu oamenii mă ajută să-i înțeleg mai bine.
Orice personalitate creativă aspiră să se exprime. Dacă nu își găsește împlinirea doar în pictură, mulți scriu muzică sau poezie. Pentru mine, blogul meu reprezintă o oportunitate suplimentară de autoexprimare, dar într-o formă de comunicare cu abonații mei.
În plus, prin intermediul blogului, am reușit să structurez munca mea creativă. Și, de fapt, prezint un sistem. Un sistem de gândire, creație și învățare. Învăț mereu, iar pentru mine este o onoare să comunic și să învăț de la artiști acvareliști talentați. La fel, simt nevoia de a împărtăși propriile mele realizări. Prin blog, împărtășesc și arăt propria mea experiență, plină de sentimente și emoții. Și sunt fericită când primesc feedback de la urmăritorii mei.
Prin statisticile de acces pe blog, observ că gândurile și reflecțiile mele sunt interesante pentru oameni.
Și, așa cum ați ghicit deja din numele domeniului și al blogului meu, doresc să atrag atenția asupra acvarelei ca tehnică. Este una dintre cele mai complexe tehnici de realizare a artei. Nu poți să o acoperi sau să o ștergi. Acvarela recunoaște doar sunetul sincer al notelor pure, într-o singură respirație proaspătă și minunată.
A cuceri acvarela este un vis al multora. Și ea nu este ușor de abordat. Te provoacă, te atrage și apoi se retrage, promițând să-ți ofere plăcere și să-ți satisfacă dorințele, să-ți dăruiască bucurie și tandrețe. Sari din stânca însorită în marea rece și limpede... te plimbi prin grădina umbroasă... inspiri aroma florilor proaspete, atingând petalele delicate și tremurătoare... valsezi și fredonezi... și visezi la reciprocitate.
A spune o poveste - iar o pictură este întotdeauna o poveste - și a păstra subtilitatea nuanțelor și transparența hârtiei... asta fac artiștii acvareliști. Te introduc într-o lume înfloritoare a acvarelei, subtilă și evazivă.
Și dacă te îndrăgostești de acvarelă... și e imposibil să nu o faci... atunci este o iubire pentru tot restul vieții, profundă și pasională.
— Văd că pe blogul dvs. vindeți picturi: este blogul un mijloc de a vă realiza și de a vinde gândurile și ideile dvs.?
— Aș sugera să schimbăm ordinea întrebărilor. Picturile pe care le desenez sunt, în primul rând, expresii ale mele. Le expun și apoi le urmăresc. Astfel, doar lucrările care sunt bine gândite, care îmi plac deja și care pot plăcea și unui public mai larg ajung pe platforma de vânzare.
Încă simt o umbră de tristețe atunci când vând oricare dintre picturile mele. Dar orice artist nu poate picta doar pentru el însuși, așa că tablourile trebuie să fie vândute.
— Am remarcat și eu ceva: de ce nu v-ați înregistrat un domeniu pentru blogul dvs., de ce nu ați găzduit blogul pe un server separat, sau doriți să economisiți pe acest plan?
— Întrebarea inversă ar fi "pentru ce?" Știți, atunci când cineva îmi prezintă în mod rezonabil argumentele "pentru ce", sunt dispusă să iau în considerare această direcție. Până în prezent, tot ce văd sunt doar stereotipuri în această privință. Este ca și cum cineva ar spune "se crede că..."
Da, există opinii că este necesar un server separat. Prefer să dezvolt mai întâi această întrebare. Cine are această opinie? Cui îi este necesar un server separat? "Separat" înseamnă... separat de cine, separat de ce? Și, de fapt, despre ce este întrebarea dvs.?
Scriu ceea ce gândesc, ceea ce simt, ceea ce mă preocupă și ceea ce mă emoționează. Și s-a dovedit că impresiile mele sunt interesante pentru un cerc destul de larg de spectatori și artiști. Și în ceea ce privește hostingul, este ca în vechiul banc cu taxiurile: "Aveți șah sau vreți să mergeți?" Eu aleg să merg. Zâmbesc... Și dumneavoastră, ce ați alege?
— Personal, nu toate lucrările dvs. mi se par înțelese din punct de vedere stilistic, dar majoritatea dintre ele aș putea să le privesc timp de zile întregi. De unde vă vin ideile pentru picturile dvs.? Cine și ce vă inspiră în eforturile dvs. creative?
— Este foarte interesant să știu la care dintre picturile mele ați putea să priviți timp de zile. Poate ar trebui să păstrez acest stil pentru a obține un succes comercial? Cred că fiecare artist trece prin diferite perioade în creația sa, care sunt distincte în ceea ce privește stilul, paleta de culori și atmosfera. Aș aminti, de exemplu, de perioada albastră a lui Pablo Picasso. Aceasta este legată în primul rând de schimbările în viziunea unui artist, de modul său emoțional de a percepe lumea, de trăirile personale și de starea sa psihologică.
Dacă ați identificat un anumit stil în lucrările mele, acesta a fost legat de o perioadă a experiențelor personale și a stării mele emoționale.
— Personal, nu toate lucrările dvs. mi se par înțelese din punct de vedere stilistic, dar majoritatea dintre ele aș putea să le privesc timp de zile întregi. De unde vă vin ideile pentru picturile dvs.? Cine și ce vă inspiră în eforturile dvs. creative?
— Este foarte interesant să știu la care dintre picturile mele ați putea să priviți timp de zile. Poate ar trebui să păstrez acest stil pentru a obține un succes comercial? Cred că fiecare artist trece prin diferite perioade în creația sa, care sunt distincte în ceea ce privește stilul, paleta de culori și atmosfera. Aș aminti, de exemplu, de perioada albastră a lui Pablo Picasso. Aceasta este legată în primul rând de schimbările în viziunea unui artist, de modul său emoțional de a percepe lumea, de trăirile personale și de starea sa psihologică.
Dacă ați identificat un anumit stil în lucrările mele, acesta a fost legat de o perioadă a experiențelor personale și a stării mele emoționale.
- Cum vă mențineți forma fizică?
— Nu voi fi categorică în preferințele mele, dar cred că multe femei mă înțeleg. Să stai în loc să stai în picioare, să te întinzi în loc să stai pe scaun. Canapeaua în loc de banda de alergare. Somn prelungit. Cafea fierbinte.
- Galina, ce înseamnă pentru tine riscul asociat cu implementarea de noi idei?
— Când mă implic într-un proiect nou, nu știu în avans ce cale să aleg, este dificil să prevăd ce este "corect" și ce este "incorect". Nu îmi este frică să fac greșeli, posibilele eșecuri nu mă opresc. Nu este pentru că sunt o "doamnă de fier". Pur și simplu, știu cum să analizez propriile greșeli, ceea ce îmi conferă încredere în viitor. Toate acuarelele au trecut prin mintea și inima mea. Este vorba despre sinceritate și calitate.
— Galina, vă mulțumesc pentru răspunsurile cuprinzătoare la întrebările puse! Vă doresc noroc și succes în creație!
Cu respect, Vadim
Avangard Blogosfere
Comentarii
Trimiteți un comentariu